Putina filosofie.... Spatiul si timpul

In ceea ce priveste timpul, in Georgica Vergilius spunea : Fugit irreparabile tempus. In consens cu acest lucru, regasim la Horatius meditatia asupra trecerii ireversibile a timpului, la care se adauga si constiinta faptului ca ca nici macar rugamintile ori ofrandele aduse zeilor nu vor aduce oprirea scurgerii timpului : fugaces labuntur anni, nec pietas moram rugis et instanti senectae afferet indomitaque morti.

Incercand oarecum o "consolare" pentru oameni, filosofia hedonista le adreseaza indemnul Carpe diem! garantandu-le prin aceasta o fericire fara durata, furnizata doar prin trairea clipei prezente. De asemenea, pentru hedonisti erau esentiale detasarea, bucuria de a recepta acea voluptas oferita doar de soarta, cu sufletul.

Acelasi indemn la detasare, chiar l arupere din mrejele lumii si a timpului a carui trecere nu schimba nimic, il putem regasi si la Eminescu, intrucat in Glossa el spune: Tu aseaza-te deoparte / Regasindu-te pe tine / Cand cu zgomote desarte / Vreme trece, vreme vine.

Spre deosebire de Eminescu, Erasmus spunea : Timpul descopera toate lucrurile.

Pentru Heidegger, aceste lucruri - mai mult sau mai putin influentate de timp - exista ca puncte de masa privite spatio-temporal in raportul de miscare unitar . In aceasta "schema" exista, insa, o serie de "determinari" : miscarea inseamna schimbarea locului, dar nicio miscare si nicio orientare a miscarii nu este privilegiata fata de altele.

In ceea ce priveste locul unui obiect in spatiu, momentul in care se petrece o intamplare, respectiv ordinea asezarii acestora, filosoful german spune : Fiecare loc este echivalent cu oricare altul si Niciun moment al timpului nu are vreo trecere inaintea altuia.

S-ar putea spune ca exista un timp absolut? Dar un spatiu absolut?

In privinta celui de-al doilea, George Berkeley ii contesta exsitenta. El spune ca a numi spatiul absolut inseamna a-l numi etern, infinit, caracteristici care apartin doar divinitatii. Astfel, a identifica spatiul absolut cu divinitatea constituie o nelegiuire.

Dar ce s-ar utea afirma in privinta timpului? Emil Cioran spune ca el este "inchis", din el putem sa "cadem", dar nu putem "intra" din nou in el : Timpul este de neatins, iar aceasta eternitate negativa, aceasta eternitate rea este facuta din imposibilitatea de a intra in timp. De asemenea, filosoful roman se refera la o anumita utilitate pe care pe care o poate avea timpul, dar cu conditia de a nu ne margini doar la a-i observa scurgerea : Asezandu-ne pe marginea clipelor, spre a le contempla tacerea, ajungem la un timp abstract, o varietate a vidului nostru.

Astfel, pentru ca timpul sa nu devina ceva lipsit c=de continut si utilitate, care sa-si continue nestingherit cursul ar trebui sastim sa-l folosim, dar si sa ne bucuram de ceea ce el ne ofera, urmand indemnul filosofilor hedonisti : Carpe diem!

(eseu publicat sub titlul Timpul si spatiul in volumul 7x7 eseuri de filosofie, coordonator prof. Laurentiu Luca, 2006)