Sistemul sau oamenii ?
"Brasoveni, sprijiniti sanatatea,
Sprijiniti spitalele
Sprijiniti oamenii,
Nu lasati sistemul de sanatate sa moara !
Sanatatea – bataia de joc a guvernului Boc ! "
Iata continutul unor afise uriase aflate pe cladirea Spitalului Clinic de Urgenta Brasov, afise care pot fi vazute de cei care trec prin apropierea acestei institutii, fie ca sunt brasoveni (cei la care, de altfel, se face apel in mod direct), fie ca nu , ci doar simpli turisti.
Se face, asadar, apel la brasoveni ca acestia sa salveze sistemul sanitar romanesc. Intrebarile legitime care se pun in aceasta situatie ar fi : cum considera cei care au realizat textul acestor mesaje ca vor putea brasovenii sa salveze acest sistem aflat sub orice critica ? Mai exista vreo parte buna a acestui sistem care sa merite a fi salvata ? Cum au brasovenii posibilitatea de a face acest lucru ? De ce cei din interiorul sistemului sanitar (cei carora le apartine textul mesajelor) s-au gandit mai intai la salvarea sistemului si abia apoi la salvarea oamenilor, respectiv a spitalelor.
Sa ne gandim cam ce inseamna acest "sistem" care ar trebui salvat.
Un sistem putred din toate punctele de vedere, in care leemntel principale sunt defecte inca inainte de a face parte din el. Inca de pe bancile facultatii studentilor dornici sa ajunga medici ( asta daca nu cumva alegerea facultatii nu a fost cumva facuta din orgoliu, din obligatie ori la initiativa parintilor ) nu li se ofera nimic promitator : cadre didactice mult prea batrane si ramase in urma in privinta informatiilor si a tehnologiei.adevarate fosile ale invatamantului care isi pastreaza functia, desi nu mai sunt deloc deloc eficiente.
Iar daca studentii au reusit cumva-cumva sa termine facultatea, au trecut si de perioada de rezidentiat si ar trebui sa lucreze… ei bine, nici aici situatia nu e mai roz, dimpotriva, e mult, mult mai neagra : conditii mizere de munca, aparate si ustensile care lipsesc foarte vechi si inutilizabil si, partea care doare cel mai mult, salariul mic, insuficient pentru un trai decent ( asta in cazul in care se gaseste totusi un loc de munca, avand in vedere numarul foarte mare de posturi blocate sub pretextul lipsei banilor).
Ca urmare, medicii si asistentele aleg o solutie mai buna : pleaca sa lucreze in strainatate, in tari unde au conditii de lucru mai bune, iar munca le este apreciata si platita asa cum se cuvine.
Dar ce se intampla insa cu cei care aleg totusi sa ramana in interiorul "mirificului" sistem sanitar romanesc ? Cei care nu numai ca au ramas aici, dar se si lupta sa salveze acum acest sistem ?
S-au plafonat, accepta vsa traiasca dintr-un salariu de mizerie, insa "muncesc" asa cum sunt "platiti" : urmand indeaproape principiul "timpul trece / leafa merge / noi cu drag muncim".
Nu in ultimul rand sunt buni primitori de mita ( fara de care nu fac nimic ), caci nu degeaba halatele doctorilor au buzunare mari.
Ce implica insa existenta acestui "sistem" a carui existenta doresc sa o perpetueze cei din interiorul lui ? Ce inseamna acesta pentru cei care ar trebui sa fie beneficiarii lui ?
Implica ignoranta, maini bagate cat se poate de adanc in buzunarul pacientului si, in final, moarte.
Pentru ca cei care ar fi trebuit sa beneficieze de acest sistem sunt de fapt victimele lui, ale unui sistem pur romanesc in care "asiguratul" (mai bine zis angajatul platitor de impozite pentru CAS) merge la medicul de familie si trebuie sa astepte ore in sir pentru o consultatie sau pentru o hartie ori o stampila, caci inainte medicul si asistenta au de facut lucruri mult mai "importante" : trebuie sa isi bea cafeaua, sa stea la povesti, sa vorbeasca la telefon…
Bineinteles ca toate aceste lucruri pe care le cere "asiguratul" trebuie sa fie platite ( doar contributia sa pentru CAS ii este degeaba retinuta din salariul si asa mic si amarat).
Iar sata ca sa nu mai vorbim de situatiile mult mai grave in care esti nevoit sa chemi ambulanta, aceasta fie nu vine, fie vine prea tarziu si nu e dotata corespunzator, iar cand ajungi la urgente ti se spune fie ca trebuie sa iti cumperi medicamente si materiale sanitare pentru ca acestea nu exista in spital, fie esti trimis pur si simplu acasa si ti se spune sa te descurci cum poti pentru ca doctorii au si alte "cazuri " mai importante.
Intr-o astfel de situatie, cel mai rau pentru tine ca pacient este sa ajungi noaptea la spital. Desi e sectie de urgente, nimeni nu te trateaza ca atare, asistenta e prea adormita si plictisita sau incompetenta ca sa se ocupe de tine sau ca sa te ajute cu ceva, iar daca intr-un tarziu face asta te brucsheza si se poarta cu tine ca si cum ai fi un gunoi. De mentionat ar fi faptul ca nu exista vreun medic, desi in mod normal ar trebui sa existe cel putin unul de garda. Iar faptul ca nu exista se explica foarte simplu si in acelasi timp jignitor pentru pacienti sau posibilii pacienti : in momentul in care vine la serviciu pentru tura de noapte, medicul isi "instruieste" asistenta cu care este de garda : "Te descurci cu ce ai, faci ce stii, eu fac un dus si ma duc sa ma culc ; numai daca e un caz foarte grav si nu te descurci sa ma chemi !"
Astfel ajungi sa renunti sa mai mergi la medic, sa incerci sa apelezi la alte metode de tratament, uneori mai eficiente decat "tratamentul" aplicat de catre cadrele medicale.
Exista insa si victime pentru ca aceste "tratamente" merg pana intr-acolo incat omoara oamenii : copiii arsi in maternitati, femeile care sunt plimbate cu ambulanta de la un spital la altul pentru a naste, batranii trimis acasa dupa o interventie chirurgicala fara ambulanta si cu perfuziile in sacosa…
Cine raspunde de toate acestea ? Nimeni…Pe moment se face putina valva, apare subiectul in presa, vine un reprentant e la Ministerul Sanatatii sa isi ceara scuze, incep sa se faca anchete ( finalizate sau nu cu pedepsirea cuiva ), iar familiile victimelor primesc sume de banui compensatorii…
Ca si cum viata cuiva drag ar putea fi cumparata cu bani sau compensata prin scuze…sau cu pedepsirea vreunui cadru medical ori demisia vreunui ministru…
Iata, asadar, sistenul pe care cei din interiorul lui ne cer sa il salvam… Insa, asa cum este acum si cum, de altfel, va fi mult timp de acum inainte, acest sistem nu poate si nu trebuie sa fie salvat. Nu mai poate fi salvat pentru ca este prea putred, prea gaunos si face mult prea multe victime…Acest sistem trebuie schimbat radical si trebuie sa aiba o baza materiala solida pe care sa fie cladit. Dar pentru acest lucru e nevoie ca cei care se perinda pe la conducerea lui sa se gandeasca mai putin la averile lor si mai mult la vietile celor multi, victime (aproape) sigure ale sistemului medical romanesc.
Este, de asemenea, nevoie ca si cei din interiorul sistemului sa isi schimbe mentalitatea, sa inteleaga importanta meseriei pe care o au si faptul ca sunt responsabili pentru viata sau moartea unui om…indiferent de varsta acestuia, de starea lui sociala si mai ales de cat de adanc isi poate baga acesta mana in buzunar pentru a le da lor mita ( una dintre marile "bube" ale sistemului pe care cei din interiorul lui il doresc salvat).